Fragment dintr-un Joben

Ştiu că mă atrage tot ce-mi e străin, necunoscut şi anormal. În momente că acesta îmi scriu mie ce mi-aş dori să citeşti tu. Mă gândesc la tine pentru că amintirile îmi sunt cele mai aproape de realitate. Realitatea e, însă, că nu eşti aici şi nici gândurile mele nici dorinţa de a te avea aici , nu te vor aduce mai aproape. La fel, nu o vor face nici minciunile cu care mă amăgesc de când am plecat. Ştiu că pentru mine totul în viaţă trebuie să fie mai intens, mai plin de semnificaţii, pentru că dacă eu nu hiperbolizez fiecare lucru din viaţă mea, trebuie să accept lucrurile aşa cum sunt : banale. Iar banalitatea e mai marele meu coşmar. Realizez acum că banalitatea aceasta ţine de perspectivă, la fel cum dezamăgirile mele îşi au rădăcina în încăpăţânarea de care dau dovadă de fiecare dată când mă lupt cu mine însămi. Mereu vreau ca tot ce se întâmplă în jurul meu  să fie spectaculos, desprins din planul metafizic al existenţei mele, fiecare fapt să aibă înţelesuri adânci şi semnificaţii ascunse. Iar dacă nu e aşa, în mine se dă o luptă între a vedea lucrurile aşa cum sunt şi a le atribui ,prin puterea imaginaţiei mele, conotaţii superioare. Dar tu, cu totul, tu ai fost altfel decât eşti. Sau cel puţin aşa te-am vrut eu să fi. Mi-am ţesut un voal de simplicitate şi fabulos, l-am brodat cu toate cuvintele ce mi le-ai spus şi l-am aşezat peste amintirea ta întocmai cum aşezi un cearceaf peste o mobilă astfel încât să nu se depună praful pe ea. Acel praf murdar, gros, ce te îneacă dacă, din întâmplare, îl inspiri. Cu toate acestea, am uitat că eu sunt ţesătorul, iar voalul meu va lua orice formă doresc. La fel cum un artist pictează o natură statică din propria-i perspectiva, chiar dacă această nu este în deplină concordanţă cu realitatea. Astfel, voalul farmecului tău l-am maximizat cum am vrut eu , iar când l-am ridicat de-un colţ, curioasă ce se ascunde după perfecţiunea imaginii atribuită-ţi, ai devenit un clişeu. Un dureros clişeu cu sclipire de magnific. Te-am vrut minunat, aşa că, în plăsmuirea minţii mele, minunat ai devenit. Am luat fiecare cuvânt ce mi l-ai rostit şi l-am transfigurat în ceva ce se potrivea cu aşteptările mele. Ţi-am rearanjat vorbele într-o poveste ce-mi plăcea şi le-am dat înţelesuri noi. Mi-ai fost inspirare şi disperare. Am ţinut tot ce-mi plăcea din tine într-un sertar cu amintiri, dar de fiecare dată când deschideam sertarul tot ce ştiam despre tine se contopea cu ceea ce ştiam şi despre alţii, altele. Astfel, ai devenit protagonistul unei poveşti în care nu exişti. Aşa că dezamăgirea ce o simt acum nu e faţă de tine, ci faţă de mine. Sunt dezamăgită că nu eşti cum te-am vrut eu să fi, aşa cum egoistul meu alter-ego alterat te-a desenat, fragil, puţin real şi mai mult spre, infinitul căutat, perfect. Am adormit cu mirosul tău la mine-n păr şi atingerea ta impregnată adânc în fiecare por al pielii mele. M-am trezit cu zâmbetul tău imprimat la mine pe retină şi cu vocea ta vag pierdută undeva în gândurile mele. Eşti tot ce vreau fiindcă nu eşti. Şi acum nu ştiu dacă vreau doar să mai fi, sau vreau să fi doar pentru a-mi satisface morbida curiozitate de a şti dacă atunci când ridic voalul vei fi pentru mine sau pentru tine. Te-am metaforizat dar tu ai ţinut să fii realist. Am vrut să fi o ploaie caldă de vara, iar tu ai început să ningi în timp ce eu te aşteptăm atât de subţire îmbrăcată. Aşa m-ai răcit. Te-am vrut printre stele iar cerul în care te-am desenat l-ai umplut cu nori. Aşa m-ai înceţoşat. Te-am vrut o bătaie de vânt mângâindu-mi faţa pe un vârf de munte, iar tu ai bătut cu atât de multă putere încât am picat în îndoire. Aşa m-ai împins. Te-am aşezat prinţ în castelul meu de nisip, iar tu te-ai transformat într-un val sărat şi l-ai spulberat. La fel cum valul se retrage şi se ascunde în carapacea mării - fără să ştii vreodată dacă îl vei mai vedea -  aşa tu ai dispărut şi eu am rămas în neştiinţă.  Nu ştiu să înot în marea neştiinţă, dar cu preţul înecului mă avânt în căutarea valului ce mi-a spulberat tot ce clădisem. Riscul să mă inec e, oricum, minimal, sunt deja sufocată de amorţeală momentului în care m-am blocat. Vreau să ies, dar în bătălia cu mine însămi îmi folosesc cele mai viclene trucuri, şi de fiecare dată când găsesc o crăpătură în pereţii aceştia de sticlă - prin care te pot vedea dar nu te pot atinge - îmi cos din nou acel voal de fantasme şi nu mă pot abţine să nu stagnez în percepţia aceasta iluziorie, cumpăna între ceea ce eşti şi ceea ce te voiesc a fi. M-am surprins cu anumite gesturi, iar unele din partea ta - deşi dacă le supra analizez pot fi îndoielnice - mă fac să cred că poate realitatea e pe dos. Poate mă mint într-o minciună, şi vreau să cred că tot ce e bun în ţine este , în fapt, rău, deoarece în acest fel aş putea trece cu o mai mare uşurinţă peste plecarea ta definitivă. Procesul meu de detaşare e mereu lung, spinos şi plin de chinuri. Cu fiecare moment în care sunt convinsă că mai am doar atât de puţin de parcurs în închiderea ta într-o cutie de memorii, îmi amintesc ceva ce mă face să mă găsesc din nou şi din nou la linia de start. Mă simt legată cu un elastic, iar de fiecare dată când sunt aproape eliberată, elasticul mă trage înapoi. Îţi spusesem că felul în care mă faci să mă simt îmi e necunoscut, pentru că nu mai simţisem aşa ceva până atunci, iar tu, uitându-te la mine, îmi spusesesi că sunt o dorinţă ce a prins viaţă. Un vis devenit realitate. Iar din realitatea în care ţi-am devenit adevărată m-ai împins pe mine în coşmarul îndoielii mele faţă de ţine. Îţi spusesem unul dintre cele mai ascunse lucruri despre mine, un lucru ruşinos, iar tu m-ai privit cu ochi atât de sinceri deoarece înţeleseseşi că acel lucru era atât de mărunt şi neînsemnat, căci tu ştiai că lucrul de observat era încrederea de care dădusem dovadă când ţi-am destăinuit un asemenea fapt. Ideea e că mi-ai plăcut şi-mi placi, şi mi-aş dori să rămân un timp cu sentimentul acesta. Acum sunt într-un moment de cumpănă şi aş avea nevoie de puţin timp, încă puţin, în preajma ta, să te pot transforma într-o amintire frumoasă mai degrabă decât o întrebare lăsată fără răspuns.