Toti visam,mai mult sau mai putin. Unele sunt ambitii ,numite visuri din dorinta de a nu parea atat de serios ? Sau e o forta interioara ce trage de copilaria noastra cat mai mult cu putinta ?
Pe masura ce cresc,imi dau seama care e linia subtire intre vis si ambitie. Visul meu sa imi iau liber de la viata o luna,poate doua,si sa plec sa vad ce are lumea mai bun de oferit.Ambitia mea ? Sa-mi implinesc visul.Visul il am de mica,l-am conturat cate putin odata cu experienta in tot ce inseamna a calatori..si a visa,si mi-am dat seama ca nu vreau sa mai trebuiasca sa dorm ca sa il traiesc.Vreau sa-mi traiesc visul cu ochii deschisi,iar atunci cand dorm sa-mi visez orasul de acasa,si oamenii la care ma intorc. Ambitia..aici e mai greu.Ambitia mea e sa-mi implinesc visul.Si apoi,sa reusesc sa lucrez ce-mi place,si sa imi placa ce lucrez. Pe langa asta,sa ma pot intretine din lucrul meu,sau emanciparea.Iar ambitia s-a constituit de-a lungul anilor,de asemenea,dar intr-o alta maniera. S-a constiuit in sensul in care am iesit din lumea roz a copiilor,a jucariilor si a mamei care ma tinea de mana cand faceam primii pasi. Mama inca ma tine de mana,la fel si tata,dar la figurat. Pasii mei s-au marit,si nu mai invat sa umblu,ci invat sa traiesc si invat cine sunt. Viata devine intr-adevar mai grea,dar cred ca atunci cand lucrurile devin mai usoare,in loc sa devina mai grele,undeva ai gresit. Gandeste-te putin la asta. :)
Am visuri mari,poate atat de mari incat ma depasesc,dar asta inseamna ca trebuie sa cresc eu atat de mare incat sa le pot cuprinde ,si in felul asta sa le intrec dar nu sa trec pe langa ele.Sa le intrec,iar atunci cand sunt in fata lor,sa ma intorc si sa le prind cu toata fiinta mea,pentru ca apoi sa pot sa ma concentrez pe ambitia mea.Unele visuri le voi implini odata cu ambitia,pentru ca necesita timp,si nu as putea altfel decat pe parcursul acestuia.
Dar ce inseamna un "vis mare" ? Visul meu e mare pentru mine si poate pare o nebunie pentru altii,dar inca o data : Ce e normal pentru paianjen,e haos pentru musca.
Poate altii au visuri la fel de mari ca ale mele,si eu le vad ceva atat de mic si neinsemnat,asa ca nu cred ca dificultatea unei dorinte consituie marimea ei,ci cat de mult ravnesti la implinirea ei.
La fel ca o carte,oamenii sunt intelesi cel mai bine de cei ce stiu sa citeasca printre randuri.
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
duminică, 15 decembrie 2013
miercuri, 11 decembrie 2013
Complementare
Stii de ce imi place mie sa plang ? Si sa trec prin momente
grele ?Pentru ca ma scot din monotonie.Fara nici o tendinta de persoana
depresiva sau „emo”. Ci pur si simplu..imi place sa mai am si momente grele
pentru ca viata e formata din momente bune si rele,si trebuie la fructificam pe
toate,nu ?
Nu sunt o persoana fericita,si nu sunt nici o persoana
trista,sunt doar pe linia de plutire,si e mai rau decat ar putea sa para.
Esti nimic.Esti bine ?Da.Esti fericita ? Nu sunt
suparata.Dar esti fericita ? Presupun ca da.
Nu esti fericita,esti ok.Si ok inseamna exact mortala asta
linie de plutire,oscilezi intre bine si rau si astepti sa se intample ceva in
oricare din sensuri doar ca sa scapi de linia asta de plutire.
Mai bine zis linie de monotonie.Nu-i nimic rau,dar nici
nimic super mega bine.
Poate imi mai place sa am probleme de genul pentru ca atunci
cand scap de ele,linia de plutire imi pare fericirea cautata. Dar e doar
normalitatea.
Fericirea am intalnit-o rar dar s-a manifestat cum trebuia.Am trait-o la apogeu,pana s-a epuziat,si apoi am ajuns inapoi la linia de plutire.
Fericirea am intalnit-o rar dar s-a manifestat cum trebuia.Am trait-o la apogeu,pana s-a epuziat,si apoi am ajuns inapoi la linia de plutire.
Cum ? Poate am tras prea mult de fericire,sau poate prea
putin,caci nu-mi explic cum a tinut atat de putin ceva ce speram sa fie
permanent.
Poate fercirea nu e facuta sa fie permanenta,poate asa e
ea,trecatoare. Poate doar sa iti aminteasca de existenta ei,sa nu uiti ca
exista si ca e scopul vietii tale de muritor.
Si atunci tristestea ? Problemele ? Sunt doar motive pentru
a-ti induce starea de bine pe linia de plutire,sa nu iti dai seama pentru o
perioada ca de fapt fericirea ce o cauti tu e putin mai sus.
Haide,inca un pic,sari inca putin..Asa..ai atins-o,insa doar
pentru o secunda,sa stii cum e,sa o ravnesti mai mult cand iti amintesti ce
buna e.
Pana atunci cladeste o scara sa ajungi mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
