Noaptea trecută mi-am lăsat visele să îmi invadeze camera cu geamul deschis,poate ieşeau afară și mai mergeau și la alții.Ploua,dar era o zăpușeală în fața căreia și polul nord s-ar fi topit..
Bineînțeles că din nou m-am culcat pe la 1-2...Și cum stăteam in pat,mi-am dat seama că întunericul de care până acum mă feream,acum îmi inspira liniște.Toate se rotunjeau în conturul mut al nopții,și singurele sunete pe care le auzeam erau „tic-tac,tic-tac”.Întunericul îmi dansa în fața ochilor,ascunzându-se ici si colo să își tragă răsuflarea ca un actor obosit de privirile sălii.Doar că acum, eu mă simțeam spectatorul,deoarece peste tot în jurul meu era ea,noaptea.
Ca și o trezire la realitate,intrau pe geam triluri de păsărele și vocile lor pițigăiate alungau noaptea din camera mea precum o fanfară alungă liniștea străzilor.Încet-încet,cu păsărelele povestindu-și viețile prin cântece,am ațipit...
Și când să intru în lumea viselor....o mașină din parcare își pornește isteric alarma.La început am stat liniștită deoarece credeam că se va opri după 2-3 minute.Dar,doh !Vinul apă nu se face,așa nici mașina nu tace,(rimă neintenționată)și alarma ei mi-a cântat până dimineață ! Mulțumesc lui Dumnezeu că azi nu am avut școală,căci dacă aveam,picam cu capul pe bancă și zzZZzzZZzzzz :)
