*N-are titlu...
Dorim cu toții să ne așternem gândurile pe hârtie uneori.Și am dori ca din noi să iasă adevărați poeți care să mângâie sufletele oamenilor.Dar oare,putem noi să fim atât de mult doritul artist ,care,probabil se ascunde în fiecare dintre noi ?Cred că trebuie doar să îl găsim.Și cum am putea ,fără puțin efort ?
Și tot acel efort stă doar în a învinge ceea ce numim noi „lene” și să ieșim din lumina întunecată a lumii de astăzi,a urbanității.Ce ar putea fi mai ușor decât să ne exersăm plăcerea prin mai multe încercări ?
Poate puțin mai târziu,chiar din aceste „încercări” vor ieși niște opere cu care niște străini oarecare își vor delecta o seară liniștită de dumincă la lumina ștearsă a unei lampe și cu mirosul cafelei dulci încântându-le simțurile.
Putem să ne închipuim că există un așa-zis magazin de calități.Calități la branulă,injectabile.Cum ar fi asta ?
Și poate printre noi puțini au doza perfectă de dăruire și creativitate pentru a crea ce alții numesc „frumos”,dar cum omul cât trăiește învață,așa și noi putem învăța să ne administrăm o doză perfectă din fiecare calitate disponibilă în acel „magazin de calități”.
Doar că,să avem noi într-adevăr nevoie de un „magazin de calități” ? Fiecare dintre noi avem înăuntrul nostru un astfel de „magazin”; și dacă învățam de-a lungul timpului cum să ne dozăm fiecare calitate,vom ajunge și noi în stadiul de aproape perfect.Deoarece perfect nu există.
Și citez „Perfecțiunea nu este când nu mai ai nimic de adăugat,ci când nu mai ai nimic de înlăturat”.
Deci fiecare suntem perfecți deja,poate când ne naștem.Dar de-a lungul timpului ni se adaugă prea multe defecte încât dacă nu le înlăturăm la timp,nu le mai putem înlătura niciodată.
* Am mai adăugat/schimbat pe parcurs.
