Franturi I

Si brusc a devenit femeia care in loc de sex zilnic avea nevoie de dragoste.Nu se mai gandea la actul sexual ca la un joc al placerii,ci ca un sentiment intim intre doua persoane.Nu mai trata cu indiferenta placerea aceasta carnala si ,de multe ori,animalica.Isi dorea atingeri senzuale,incarcate de subintelesuri si un zambet cald dupa consumarea amorului.Isi dorea dragoste,pura,curata,fara petele aduse de contemporanitate.Totul este atat de murdar in ziua de astazi,ceea ce pana acum o bucura,ii placea sa fie atat de murdara,atat de rea,incat barbatii plecau mai obositi decat ea din dormitor.Acum insa,se simtea jegoasa,se simtea ea murdara,si simtea nevoia unui dus fierbinte,atat de fierbinte incat sa ii arda un strat de piele impregnat cu jegul in care se tarase cu placere atata timp.Dadu drumul la apa si intra in cabina,statuse asa,gandindu-se cum ar putea sa schimbe ceva ce a construit sa fie asa cum e acum.Apa era fierbinte,clocotea,si pielea ei,rosie ca buzele unei madone,ardea.O durea,dar nu ii pasa.Simtea ca asa se caieste de tot ce facuse pana in ziua respectiva si asta ii dadea o anume placere sado-masochista.Nu mai stia cine e si ce cauta,ea,femeia care trecea pe langa tine si pe langa parfumul scump,simteai ca denota incredere,siguranta.Cum se transforma o persoana din a fi lipsita de scrupule si sentimente,in ceva atat de fragil ?Chiar exista un buton pe care cineva in viata il apasa,si te face sa te schimbi radical si inconstient ?Sa devii dintr-un vultur liber,o pasare de prada,gata sa atace oricand,intr-un copil cersind afectiune..era asa ceva posibil ?Nu credea asta,asa ca sub toata usturimea apei fierbinti isi spuse ca e doar o criza de identitate,ca e obosita si avusese multe pe cap in saptamana ce tocmai trecuse. Dar daca acum,vulturul ia locul copilului ?Si ea ajunge in situatia de a lasa ochii in pamant ,plecand de langa cel pe care il iubea,nu pentru ca vroia,ci pentru ca nu mai depindea de ea.Toata lumea stie ca daca cineva pleaca de langa tine,trebuie sa il lasi sa isi continue drumul,iar daca va veni inapoi,inseamna ca e al tau,daca nu,inseamna ca nu a fost niciodata.Sau poate a fost,dar l-ai impins de atatea ori incat a cedat,si si-a construit un zid pe care mai tarziu nici tu nu puteai sa il darami,desi era construit cu bucatele din tine,mici,multe,si dureroase.Durerea ce tu i-ai cauzat-o a format un intreg batalion de scuze inabordabile si minciuni ce si le spunea ca sa scape de „chestia” aia,ce obisnuia sa o numeasca dragoste.Felicitari,tocmai ai distrus o iubire ce putea sa devina un arbore inalt pana la cer,dar tu i-ai dat foc de la radacina.Cum te simti,vrei un premiu nobel ? Iesise din dus si isi puse un halat alb pe ea.